Ceasurile epocii moderne

ceasurile epocii moderneCeasul cu arc

La începutul secolului al XVI-lea, Peter Henlein, înlocuind greutățile cu arcuri spiralate din oțel, realizează primele ceasuri portabile de dimensiuni reduse.

Către 1670, acestea sunt perfecționate prin introducerea feței din sticlă.

Introducerea pendulului (atribuită lui Christian Huygens în 1656, care aplică legea izocronismului oscilațiilor pendulului observată de Galilei) și a balansierului în a doua jumătate a secolului al XVII-lea mărește precizia ceasurilor și deschide epoca orologeriei.

Regulatorul cu ancoră, inventat de Robert Hooke în jurul anului 1660, are același efect de acuratețe asupra ceasurilor cu pendulă.

Primele ceasuri automatice sunt realizate de Adrien Philippe în 1863. O variantă mai puțin eficace a acestora fusese realizată încă din 1870 de către Abraham-Louis Breguet.

O contribuiție deosebită în acest domeniu o aduce și John Harwood în 1923, care după anumite surse, este chiar inventatorul acestui tip de ceas.

La început, ceasurile cu arc nu aveau precizie. Când arcul era încordat la maximum, viteza de rotație a mecanismului era mare, ca apoi să scadă treptat. În perioada 1674-75,Christian

Huygens introduce o inovație care avea să înlăture acest inconvenient: balansierul cu arc.

Acesta oscila asemeni unui pendul, astfel că energia acumulată în arcul principal al ceasului era eliberată treptat.

În 1721, George Graham îmbunătățește precizia ceasurilor cu pendul utilizând un aliaj care să compenseze efectul dilatării.

De asemenea și ceasul cu resort realizat de acesta avea o precizie de 0,2 sec/zi. Sigmund Riefler, în 1889, îmbunătățește regulatorul de bătăi și ridică precizia la o sutime de secundă pe zi.

Ceasul electronic

ceas electronic modern

La sfârșitul secolului al XIX-lea, se pune problema utilizării electricității pentru acționarea mecanismelor ceasurilor.
Locul greutăților sau al arcului spiralat este luat de baterie.

Dezvoltarea electronicii a condus la realizarea unor oscilatori foarte stabili cum sunt cei având la bază cristalul de cuarț și astfel au aparut ceasurile electronice.

Primul ceas cu cuarț este realizat în 1927 de către Warren Marrison și J.W. Horton.

ceas atomicCeasul atomic

Următoarea etapă în evoluția ceasului o constituie apariția și dezvoltarea ceasurilor atomice.

Ceasul atomic este un tip de ceas care utilizează tranziția frecvenței electronice în zona microundelor, opticii sau a ultravioletelor dintr-un spectru electromagnetic a unui atom.

Acest tip de ceas este cel mai exact dintre toate descoperite de om. Aestea au o precizie net superioară, ajungând de ordinul secundelor în câteva sute de ani.

Ca toate pendulele, ceasurile atomice menţin măsura timpului bazându-se pe durata unei secunde corespunzând unui fenomen fizic care se reproduce cu regularitate.

În timp ce ceasurile mecanice utilizează mişcarea unui pendul pentru a măsura ora, ceasurile atomice se bazează pe frecvenţa întotdeauna constantă a luminii necesare pentru a face să vibreze un atom de cesiu – referinţa internaţională actuală.

Cel mai nou ceas atomic foloseşte 10.000 de atomi de yterbiu răciţi la o temperatură care depăşeşte cu puţin valoarea de zero absolut (-273,15 grade Celsius). Aceşti atomi sunt captivi în tuburi optice formate din raze laser.

Sursa: http://ro.wikipedia.org


One comment to this article